Mă plimb singuratic, pierdut prin mulţime
Privesc împrejur şi zăresc doar tristeţe
Iar ploaia ce cade cu patimi nebune
Mă umple de dor şi de lacrimi răzleţe
În sufletul meu şi-a făcut cuib durerea
Plângând rătăcesc printre stropii de ploaie
În gând îţi păstrez încă vie-amintirea
Cu tine intrând la mine-n odaie
Parfumul din păru-ţi îl simt chiar şi-acuma
Când frunzele cad încet dintre ramuri
Lovite de ploaia ce-aduce furtuna
Purtate de vântul ce bate prin geamuri
Pe banca din parc, unde dragostea noastră
Cândva o purtam în inima mea
Cad lacrimi din cer, iar pe bolta cerească
Îmi pare că văd imaginea ta
Gândul mă poartă iarăşi spre tine
Norii ascund urma paşilor tăi
Privesc viitorul ce nu ne-aparţine
Şi-aud în fereastră ale ploii bătăi
Mi-e dor de trecut, de clipele-n care
Visam amândoi pe un mal Dunărean
Promisiuni, jurăminte, şi lacrimi amare
Acum par un vis pe un val în ocean
Paşii mă duc pe cărări neştiute
Ploia pe chip mă sărută uşor
Şoaptele par atât de tăcute
Acum când te caut în suflet cu dor
În ropotul ploii se lasă-nserarea
Şi lumea din jur se îndreaptă spre case
Doar eu mai aştept să aud iar chemarea
Cuvintelor tale atât de frumoase
Găsiți aici pe acest blog, o parte din ceea ce am trăit, o parte din ceea ce încă trăiesc, dar și o parte din imaginația mea. Vă mulțumesc pentru vizite, o zi frumoasă.
joi, 27 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Păreri de rău
Privesc neîncetat, la pozele din mână O dragoste frumoasă, acum e o ruină S-a ruinat în clipa, aceea, blestemată Când am plecat lăsând-...
-
Când am plecat din lumea ta Vroiam să-mi spui, MAI STAI UN PIC Dar orele încet treceau Și tu n-ai spus nimic Într-un sfârșit, îndure...
-
Noaptea când pe cer se iveşte luna Eu îmi caut steaua printre mii de stele Ştiu că e acolo şi e numai una Doar ea mă-nţelege cu bune şi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu