Stropi de dimineață

Zorii se ivesc, ceaţa se risipă
Raze de lumină bat în geamul meu
Geana dimineţii ce se înfiripă
Se aşterne cald peste chipul tău

Magic din Olimp, tunete răzbat
Fulgere-argintii se aprind pe cer
Nori întunecaţi, demoni ce se zbat
Intră-n astă lume plină de mister

Stai la pieptul meu, cuibărită-n vis
Şoapte rătăcite dintr-un gând uitat
Le rosteşti încet, din al tău abis
Înţelesuri stranii pline de păcat

Stropi înaripaţi, în al mării val
Cad nemuritori, în adânc se pierd
Şi din umbra vremii, vise de cristal
Se topesc alene sub al tău dezmierd

Într-un colţ pe cer, picuri aurii
Preschimbaţi încet într-un curcubeu
Stau încremeniţi, par atât de vii
Ne zâmbeşte larg însuşi Dumnezeu 

Te privesc cum dormi, înger fermecat
Renăscut din patimii, printre mii de stele
De iubirea ta m-am lăsat furat
Azi când ploia cade cu sclipiri rebele

Rugaciune

Aseară, m-am rugat la Dumnezeu 

Și m-am rugat, să-ţi fie bine
Ca zâmbetul pe chip, să-l ai mereu
Chiar dacă nu cu mine

Aseară în genunchi, m-am așezat
Și îi ceream la Dumnezeu, să-ţi dea iubire
Să simți IUBIREA, cu adevărat
La fel cum te iubesc și eu pe tine

Nu știu de EL m-a auzit, sau nu
Dar am să-l rog la fel, și mâine seară
Și am să-l rog în lacrimi, -DOAMNE, TU!
Ești cel ce poți să faci, ca să nu doară

La noapte sper ca Domnul să-mi vorbească
Să îmi apară-n vis și să îi spun
Că-i mulțumesc pentru iubirea pământească
Că m-a lăsat să te iubesc ca un nebun

Himera

Din negrul cer al nopţii
O rază prinde viaţă
Şi-mi lumineaza paşii
În zori de dimineaţă

În drumul meu spre tine
Prin codrii de aramă
Văd ceaţa ca o boare
Încet, cum se destramă

Sub un copac bătrân
O floare, mică, rară
Îndată se preschimbă
În zâmbet de fecioară

Petalele-i ca visul
Se scalda-n bob de rouă
Şi se deschid aievea
În zi cu lună nouă

Cărarea șerpuiește
Printre lumini și umbre
Ca gândurile mele
Când vesele, când sumbre

În mijlocul cărării
O clipă poposesc
Încet ridic privirea
Și iată ce zăresc:

Din negura pădurii
În cale îmi apare
Un înger zbuciumat
O vie-ntruchipare

Pe umeri negre plete
Îi cad ca nişte valuri
Şi străluciri de-argint
O-mbracă în cristaluri

Ea palmele 'mpreună
Ca într-o plăsmuire
Oprind o clipă timpul
Cu focul din privire

În ochii ei căprui
Sclipirile rebele
Se oglindesc straniu
Ca luna printre stele

Privirea ei tăcută
Mă chinuie în taină
E-o amintire tristă
Ce-mbracă altă haină

Privesc fără cuvinte
La clipa efemeră
Şi-n suflet duc o luptă
Cu tainca himeră

Încerc s-o dau uitării
Trecutul mă apasă
M-agăţ de viitor
Tu.... iartă-mă mireasă

Că-n drumul meu spre tine
O clipă m-am oprit
Să lupt cu o himeră
Un înger chinuit

Ce-n ghearele iubirii
Mă ține, strâns, legat
Şi-n suflet mi-a sădit
O vină, un păcat

Tu.... iartă-mă că-n gând
Port fără încetare
Trecutul nepătat
Al unei muritoare 

Ce preț de o secundă
În şoaptă m-a iubit
Ca mai apoi cu vorba
Ei.... dulce m-a vrajit

Dar iată-mă acuma
Cum timpu-ncremenit
Încerc să-l mișc din loc
Să uit cât am iubit

Încerc din răsputeri
Prin codrii să străbat
S-ajung până la tine
Întreg, nevătămat

Mă zbat să-nving fantasma
Ce azi îmi stă în cale
Acest înger de vis
Cu forme ireale

Dar lupta cu trecutul
E-o luptă inegală
Căci stă în calea mea
Fantasma cea fatală

Cu inima-mi rănită
Cu sufletul plângând
Căzut într-un genunchi
Iertare implorând

Mă rog la Dumnezeu
Să-mi dea înțelepciune
Să pot învinge focul
Născut din pasiune

Un foc ce mă străbate
Secundă de secundă
Căci amintirea ei
În valuri, mă inundă

Cu inima-i de gheață
Și zâmbetu-i straniu
Mă seacă de-a mea viață
Și mă simt gol, pustiu

Eu o privesc în ochii
Îmi spune: "hai iubire"
Are acel ceva
Are ceva-n privire

Încerc să mă ridic
Încerc, nu mă opresc
Dar îmi zâmbește tainic
Și simt că mă topesc

De ce mă chinuiește?
De ce nu pleacă, oare?
De ce nu pot sa uit?
De ce simt că mă doare?

---------------------------------

În tot acest răstimp
Stă tristă în fereastră
Mireasa din poveste
Privirea-i e albastră

Ea stă îngândurată
Căci dragul ei iubit
Deși i-a tot promis
El încă n-a venit

Ea nu știa că-n codru
El duce-o luptă mare
O luptă cu trecutul
Ce n-are asemănare

Se luptă cu himera
Ce gândul i-l inundă
Cea care îl ucide
Secundă de secundă

Când am plecat

Când am plecat din lumea ta
Vroiam să-mi spui, MAI STAI UN PIC
Dar orele încet treceau
Și tu n-ai spus nimic

Într-un sfârșit, îndurerat,
Porneam la drum, în asfințit
Plângeam,  plângeam neîncetat
Tu nu vedeai nimic

Cu suflet frânt, cu glas amar
Eu te strigam necontenit
Dar te-am pierdut, n-aveam habar
Că n-auzeai nimic

Iar în final, ca-ntr-un desen
Muream un pic câte un pic
În ultimul vagon din tren
Dar n-ai știut nimic

Vise

Cum naiba faci, de-mi tot apari în vise?
Nicicum să mi te uit nu pot
De parcă toate-mi amintirile ucise
Renasc ca din cenușă și din foc

Eram noi doi cu cineva, într-o cămară
Și ne distram ca doi copii pe seama lui
Eu m-am trezit, și-a început din nou să doară
E o durere surdă ce la nimeni nu o spui

Ce spun, nu are înțeles, o ştiu
E ca și cum ai înțelege universul
La naiba.... eu mă culc și nu mai scriu
Poate-mi apari în visul ăsta, sau în altul

E ziua ei

E ziua ei și n-am s-o pot uita
Cândva ne sărutam sub clar de lună
E ziua ei și-mi plânge inima
Căci nu mai suntem iarăși împreună

Acum, sub cerul nopții, ea visează
Ţinându-se cu-altcineva de mână
Dar mie inima îmi sângerează
Când ea-l sărută cu o patimă nebună

Acum de ziua ei, mă-ntreb de știe
C-o am în gândul meu și-acum
Că o aștept din nou să vie
Că-n straie încă port al ei parfum

E ziua ei și La Mulți Ani îi spun
În dragoste să aibă doar noroc și soare
Căci undeva, în lume, un nebun
O poartă-n suflet ca pe un boboc de floare

Te-am cautat

Te-am căutat azi-noapte, printre amintiri
Erai acolo, dormeai lângă mine
Te adoram ca pe un înger, din priviri
Și mă simțeam, de parcă totul era bine

Apoi am revenit la realitate
Și-am realizat, că totu-i doar minciună
Că cineva ca ea, căci doar ea poate
Neadevărurile toate, să le spună

De ce să minți, când aveai libertate?
De ce să nu iubești cu-adevărat?
Poate avea un interes, sau poate
Am fost în viața ei "doar alt bărbat"

Cu toate astea, mie rău îmi pare
Căci nimeni nu zâmbea la fel ca ea
Un zâmbet de copil, ce grijă n-are
Și face doar ce-i spune inima

E tarziu

E târziu, a mai trecut o noapte
E încă-o noapte iarăși fără ea
Când n-am să mai aud ale ei soapte
Și nici sărutul ei pe gura mea

Târziu este acum să mai repar
Ce ea cu nonșalanță a stricat
Nu pot să înțeleg și n-am habar
Cum ca o rază-n suflet mi-a intrat

De ce nu a putut să mă iubească,
La fel cum o iubeam și eu pe ea?
Cum poate acuma oare să trăiască
Lăsând în urma ei durerea mea?

Stau şi mă-întreb acum, de oare,
E bine să iubești pe cineva?
Când știi că vine clipa-n care
Te va lăsa şi va pleca din viața ta

As vrea sa stii

Aș vrea să știi că-ţi mulțumesc
Pentru iubirea ta curată
Chiar și acum te mai privesc
Cum te priveam cândva odată

În ochii tăi frumoși, căprui
Mereu puteam ca să mă pierd
Și sub lumina astrului
Cu sărutări să te dezmierd

Dar am plecat din viața ta
Căci ne-am lovit de greutăți
Și nu-mi mai bate inima
Cum îmi bătea în alte dăți

Acuma calea ți-ai găsit
Mă bucur că îți este bine
Ce ți-ai dorit s-a împlinit
Și toți cei dragi sunt lângă tine

De ziua ta

De ziua ta, la ceas târziu, când stelele se-adună
Am să le strâng într-un mănunchi şi am să-ţi fac cunună
În părul tău frumos, s-o prind, când capul pui pe pernă
Căci tu ai fost, şi ai rămas, iubirea mea eternă

De ziua ta, am să-ţi trimit, chiar razele de lună
Să bată în fereastra ta, să-ţi noapte bună
Iar eu am să privesc tăcut, în mână cu o floare
Cum ochii tăi, frumoși, căprui, se scaldă în visare

Frumoasa mea, de ziua ta, încerc să-mi amintesc
De ce-mi mai plânge inima, la noi când mă gândesc?
De ce mi-e dor de ochii tăi, şi sufletul tău mare?
De ce nu pot să te ascund, în veşnica uitare?

De ziua ta, aş vrea să pot, din miile de stele
Să le culeg în palma mea, pe cele mai rebele
Să-ţi dăruiesc sclipirea lor, de-acolo de departe
Căci eu de amintirea ta, nu pot a mă desparte

La noapte-n vis, frumoasa mea, când îngerii se-arată
În visul celor ce iubesc, cu inima curată
Eu voi păşi îngândurat, pierdut printre himere
Spre locul unde gândul meu se naşte din durere

Şi-n drumul meu, rătăcitor, cerşind a ta iertare
Eu zi de zi voi aştepta, privind mereu in zare
Şi visător voi retrăi, cu drag, acele clipe
Ce au rămas în gândul meu, adânc întipărite

Te-am iertat

Vreau să știi că te-am iertat,
Căci doar ea, numai iertarea
Lasă-n suflet, gând curat
Şi aduce alinarea

Doar așa îmi pot găsi
Liniștea ce mi-o doresc
Acel "Glas al Inimii"
Pe care îl prețuiesc

Vreau să știi că-mi pare rău
Că s-a terminat așa
Îmi doream să fiu al tău
Îmi doream să fii a mea

Tu nu știi ce-i dragostea
Ce înseamnă să iubești
Și-am crezut în vorba ta
Iar acum mă chinuiești

Te-am iertat și port în gând
Toate clipele frumoase
Chiar de uneori mai plang
După nopțile amoroase

Dar mai știu ceva, de tine
Tu cu nimeni n-ai să fii
Sinceră, ca și cu mine
Iar asta bine o știi

La final mai vreau a-ţi spune
Să îți cer încă ceva
Să te ții de promisiune
Orice ni s-ar întâmpla

Îmi înec amarul

Îmi înec amarul, în singurătate
Într-o lume tristă, fără de culori
Amintiri și lacrimi, sunt amestecate
În lumea alb negru, ce îmi dă fiori

Sunt întemnițat, în eternitate
Rătăcesc haotic, printre morții vii
Inima mi-e frântă, abia dacă bate
Căci e sfâșiată, nu poate iubi

Trec pe lângă oameni, aud mii de șoapte
Îmi întorc privirea, nimic nu zăresc
Tot mai sper ca tu, cu seninătate
Să-mi zâmbești cu ochii, ce îi îndrăgesc

Vorbe nerostite, clipe neuitate
Muguri albi de floare, pier în asfințit
Sus pe cerul nopții, mii de nestemate
Nasc dureri ascunse, fără de sfârșit

Timpul încet trece, port povara-n spate
Pașii-mi calcă greu, merg spre infinit
Valuri ce se sparg, maluri întristate
Toate le-am pierdut, când te-am părăsit

Îmi apari în vise, noapte după noapte
Totul e frumos, din nou ne iubim
Sărutări fierbinți, înrămate-n șoapte
Apoi mă trezesc....  totul e un chin

Viață nemiloasă, lasă-mă în pace
Nu vreau să trăiesc, de ea îmi e dor
Vreau s-aud în tihnă, liniștea ce tace
Vreau să nu mai sufăr, lasă-mă să mor

Ravas către un îngeraș inocent

Când totu-n jurul meu s-a năruit
Când visele au început să doară
Din negura tristeţii te-ai ivit
Cu inimă şi suflet de fecioară

Ai pus sufletul tău în palma mea
Făptura ta de-o frumuseţe rară
Ca inocenţa fulgilor de nea
Plângea din nou, pentru a mia oară

Lumina ce scălda în infinit
Magia stelelor la ceas de seară
Învăluia-n albastru nesfârşit
Privirea ta cu zâmbetul de ceară

Încet, încet, curând te-am îndrăgit
Erai un înger cu o grea povară
Rănită zi de zi la asfinţit
De-un demon, ce gelos te înconjoară

Tăcerea de pe cerul sângeriu
Ce-apune într-un colţ de  noapte
Se-aşterne peste noi într-un târziu
Cu plânsete, regrete, şi cu şoapte

Sunt

Sunt un trecător
Pe poteci uitate
Un rătăcitor,
Visător prin noapte

Sunt, am fost, voi fii
Un bufon și-un prost
Mereu voi iubi
Fără nici un rost

Sunt în astă lume
Doar un simplu om
Ce povestea-şi spune
Celor care dorm

Poate am să fiu,
Într-o bună zi
Rege în pustiu,
Cine poate şti?

Poate într-o noapte
Am să te-ntâlnesc
Şi-am să-ţi spun în şoapte
Ce mult te iubesc

Poate voi muri
Şi-ntr-o altă viaţă
Am să-ţi pot topi
Inima de gheaţă

Noaptea

Noaptea când pe cer se iveşte luna
Eu îmi caut steaua printre mii de stele
Ştiu că e acolo şi e numai una
Doar ea mă-nţelege, cu bune şi rele

Când tăcerea nopţii, tristă şi deplină
Îmi inundă gândul, eu, în lumea mea,
Te aştept să vii, ca să-mi fii regină,
Peste inocenţa fulgilor de nea

Noaptea când adorm prins într-o vâltoare
Steaua mea frumoasă licăre timid
Ea-mi veghează somnul blând, din depărtare
Şi îmi umple visul atât de arid

În grădina nopţii totul prinde viaţă
Totul e magie şi mă poartă-n timp
Mi-amintesc şi-acum când de dimineaţă
Tu erai zeiţa din al meu Olimp
------------------------------------------

Când taina nopţii sfinte se pierde printre gene
Şi roua dimineţii te-nvăluie discret
Din miile de stele ce străluceau rebele
Doar tu frumoasa mea mă complectezi perfect