Trenul tăcut

Trenul tăcut aşteaptă în gară
Vagoanele stau înşirate în ploaie
Ma urc şi privesc la stropii de-afară
Cum cad şi se-adună în mii de pâraie

Aştept ca şi ceasul să bată de zece
Timid, să pornesc în necunoscut
Dar timpul cu greu, se mişcă, şi trece
Iar trenul, în ploaie, aşteaptă tăcut

Lumina pătrunde prin geam, întristată
Iar inima mea, zâmbeşte de zor
Şi jos printre şine de cale ferată
Zăresc încolţind un mugur de dor

Trenul tăcut, mă duce spre tine
Curând am să gust din dragostea ta
Iar şoaptele tale, vor fii pentru mine
Amintiri tatuate în inima mea

Drumul e lung şi plin de mistere
La capătul lui voi fi doar al tău
Şi vreau să m-alini cu a ta mângâiere
Sărutul să-ţi simt pe buze mereu

Răzleţe lumini aleargă prin zare
Şi inima mea în galop a pornit
Căci trenul, demult s-a pus în mişcare
Zburând ca săgeata, spre tine, grăbit

Nici frigul, nici ploaia, ce bate în geamuri
Nu-mi poate opri iubirea în loc
Căci dragostea ta, precum marea în valuri
Mă cheamă să vin să te ţin de mijloc