Doar tu mă intelegi

Prietenă, cu ochii verzi-căprui!
Eu te iubesc, dar tu să nu spui nimănui
Că vraja ce se-ascunde-n fericire
E o scânteie ce se naşte din iubire

Prietenă, cu sufletul frumos!
Tu n-ai să ştii nicicând, ce furtunos
Îmi bate inima în piept, de-mi sare
Când nopţile aud a ta chemare

Mă trec fiori de fiecare dată
Când tu apari din marea înstelată
De fiecare dată simt că mor
Când tu nu vi şi mă topesc de dor

Poate nu ştii, ce drag îmi e de tine
Poate acum nu simţi la fel ca mine
Întreaga viaţă am să te aştept
Cu inima bătând în al meu piept

Tu mă-nţelegi, cum nimenea nu poate
Doar tu, mă faci mereu să uit de toate
Tu ştii durerea ca să mi-o alini
În astă lume plină doar de spini

Prietenă, ce-n lacrimi te îneci!
Ce în tristeţe viaţa ţi-o petreci
Zile si nopţi mă faci să mă simt bine
--------Îţi MULŢUMESC-------
Că tu exişti doar pentru mine

Aș fi vrut

Aş fi vrut să-ţi spun că te iubesc,
Să-ţi spun că şi acum tu îmi esti dragă,
Că pentru tot ce-a fost frumos, ÎŢI MULŢUMESC,
Că după tine am să plâng o viaţă-ntreagă

Aş fi vrut să-ţi spun că te-am visat,
Dar tu oricum, ai spune: - Nu îmi pasă,
Să-ţi spun că nici acum nu te-am uitat,
Eşti amintirea mea cea mai frumoasă

Aş fi vrut să-ţi spun că lumea-ntreagă
Ce a iubit şi va iubi la nesfârşit,
Nu va putea nicicând să înţeleagă
De ce noi doi, cândva, ne-am despărţit

Aş fi vrut să ştii că-mi pare rău
Că n-am ştiut deloc să te păstrez,
Că ochii tăi căprui ce plâng mereu,
Mă urmăresc şi noaptea când visez

Aş fi vrut să-ţi amintesc că-n luna Mai
Te-am întâlnit printr-o frumoasă întâmplare
Că eu eram cel căruia-i spuneai
Cum sufletul şi inima te doare,

Aş mai fi vrut să-ţi spun că poate-n ziua
Când ai să fii din nou dulce mireasă,
Eu voi păşi încet pe cărăruia
Destinului, ce greu m-apasă

Îţi aminteşti de mica noastră floare,
Ce zâmbetul a pus pe chipul meu?
Mă tot întrebă zilnic, de ce oare
De ce nu sunt acum la brațul tău?

Gând după gând, trecutul, ne desparte
Şi tot ce-a fost frumos a dispărut
Dar chiar și-acum, târziu în noapte
Eu încă mai visez al tău sărut

De ziua ta

De ziua ta, la ceas târziu, când stelele se-adună
Am să le strâng într-un mănunchi şi am să-ţi fac cunună
În părul tău frumos s-o prind, când capul pui pe pernă
Căci tu ai fost şi ai rămas iubirea mea eternă

De ziua ta frumoasa mea, când îngerii se-arată
În visul celor ce iubesc cu inima curată
Eu voi păşi însingurat, pierdut printre himere
Spre locul unde gândul meu se naşte din durere

Şi-n drumul meu rătăcitor, cerşind a ta iertare
Am să te-aştept, frumoasa mea, privind mereu în zare
Căci visător voi retrăi cu drag acele clipe
Ce au rămas în gândul meu adânc întipărite
.................................................................................................

De ziua ta aş vrea să pot din miile de stele
Să le culeg în palma mea pe cele mai rebele
Să-ţi dăruiesc sclipirea lor de-acolo de departe
Căci eu de amintirea ta nu pot a mă desparte

Frumoasa mea! De ziua ta încerc să-mi amintesc
De ce-mi mai plânge inima la noi când mă gândesc
De ce mi-e dor de ochii tăi şi sufletul tău mare
De ce nu pot să te ascund în veşnica uitare?

Poate mi-e dat să te iubesc pân' la sfârşitul vieţii
Poate mi-e scris să mă înec în lacrima tristeţii
Oricum va fi, frumoasa mea, eu nu voi regreta
Că te-am iubit atât de mult şi tu n-ai fost a mea
...................................................................................................

De ziua ta am să-ţi trimit chiar razele de lună
Uşor să bată-n geamul tău, să-ţi spună noapte bună
Iar eu am să privesc tăcut, în mână cu o floare
Cum ochii tăi frumoşi, căprui, se scaldă în visare

Şi-ntr-un târziu frumoasa mea, când luna stă s-apună
Iar tu demult vei fi dormind, în păr cu-a mea cunună
Am să aşez pe perna ta, micuţa noastră floare
Ca-n visu-n care te-oglindeşti, s-auzi a mea chemare

Închipuiri

Din negura de somn al unui vis
O lacrimă se pierde în abis
O lacrimă născută din durere
Din suferință și din mângâiere

În calea ei eternul nesfârșit
Se împletește cu albastru infinit
Cu raza de speranță furtunoasă
Cu floarea dintr-o vază de pe masă

Ea cade lin înspre necunoscut
Spre un ocean, departe, neștiut
Înspre o lume cu sclipiri de nedescris
Desprinsă din povestea unui vis

Te-am iertat

Vreau să știi că te-am iertat,
Căci doar ea, numai iertarea
Lasă-n suflet, gând curat
Şi aduce alinarea

Doar așa îmi pot găsi
Liniștea ce mi-o doresc
Acel "Glas al Inimii"
Pe care îl prețuiesc

Vreau să știi că-mi pare rău
Că s-a terminat așa
Îmi doream să fiu al tău
Îmi doream să fii a mea

Tu nu știi ce-i dragostea
Ce înseamnă să iubești
Și-am crezut în vorba ta
Iar acum mă chinuiești

Te-am iertat și port în gând
Toate clipele frumoase
Chiar de uneori mai plang
După nopțile amoroase

Dar mai știu ceva, de tine
Tu cu nimeni n-ai să fii
Sinceră, ca și cu mine
Iar asta bine o știi

La final mai vreau a-ţi spune
Să îți cer încă ceva
Să te ții de promisiune
Orice ni s-ar întâmpla

-----------------------------------------
Ți-am lăsat un gând, dacă treci pe aici.
Poate te ajută cu ceva, să stii că nu îți port pică pentru tot ce s-a întamplat, cred că mare parte din vină îmi aparține, am fost un nebun, căci numai un nebun putea sa creadă în relația asta, iar ăla am fost eu.
Totuși, o vină ai și tu, vina ta a fost zâmbetul acela inocent pe care îl ai și acel ceva din privire, ești unica persoană pe care o cunosc și care are ceva în privire, cu astea două lucruri mi-ai furat inima.
----------------------------------------------
"Doar așa îmi pot găsi
Liniștea ce mi-o doresc
Acel "Glas al Inimii"
Pe care îl prețuiesc"

Cât despre textul de mai sus, așa a ieșit, chiar nu a fost în gândul meu să îmbin două lucruri diferite, poate că așa a vrut Dumnezeu, poate a vrut să îți arate că ești apreciată chiar și la ani distanță, că există cineva căruia îi pare rău că nu a putut mai mult.

Vă mulțumesc din suflet, oriunde vă aflați.