Aseară

Aseară, m-am văzut din nou cu ea
A fost din nou, o clipă trecatoare
Pe sânii moi catifelati ce tremurau
Sărutul meu se așternea cu-nfiorare

I-am spus din nou, ce mult eu o iubesc
Că inima îmi bate, atât de tare
Ca o ador ca un nebun și nu 'ndrăznesc
Să-i adresez faimoasa "întrebare"

Apoi m-am adâncit în ochii ei
În timp ce ea îmi povestea........de toate
Dar gându-mi rătăcește pe alei
Ce nu demult au fost abandonate

O vreau în viața mea, mă întregește
Dar între noi e un abis de netrecut
Iar inima mereu mă chinuiește
Și mă ucide, ca un asasin tăcut

Iubesc din nou, un înger, o himeră
Din nou mă urmărește acel blestem
Când eu iubesc, iar ea e pasageră
Prin viaţa mea, de unde eu o chem

Agonie și extaz

Agonie și extaz
Bucurie și necaz
Toate mi s-au întâmplat
În trecutu-mi zbuciumat

Ieri, un mic boboc de floare
Azi, fapte neiertătoare
Mâine, tot va fi trecut
Clipe, gânduri, ce-au durut

Stau, privesc iar înapoi
Dor îmi e, de zbor în doi
Însă zborul ni s-a frânt
În furtună și în vânt

Ne-am pierdut unul de altul
Plâng aleile și parcul
Plânge luna printre stele
Plâng și lacrimile mele

Capul sus, merg înainte
Cer iertare în cuvinte
Celor care le-am greșit
Pe care i-am părăsit

Noptea când cu greu adorm
Îmi apari mereu în somn
Retrăiesc iubirea noastră
Aruncată pe fereastră

Spune-mi tu, boboc de floare,
De ce lumea-i visătoare,
De ce oare n-am știut,
Să păstrez ce am pierdut?

Iarna

Astăzi a-nceput să cadă
Flori de gheaţă si zăpadă
Cu petale argintii
Ce nu vor a se topi

Astăzi frigul a-nceput
Peste noi ca un sărut
Fulgii reci să si-i astearnă
Cu îmbrăţisari de iarnă

Vântul în nestire bate
Suflete abandonate
Rătăcesc plângând alene
Prin nămeţi si prin troiene

Iarna rece si haină
Sclipitoare si divină
S-a lăsat în calea mea
Bună ziua, fulg de nea!

Amintiri

Azi noapte te-am privit din nou

Erai în visul meu, a mia oară
Ne-am despărțit şi-mi pare rău

Că am rănit o floare atât de rară

Când m-am trezit, te-am căutat, dar nu erai
Mi-am amintit cum am plecat singur din gară
Cu trenul ce cândva îl aşteptai
Cand eu veneam la tine întaia oară

Nu știu de ce, și-acum te mai visez

Poate e vină, poate întâmplare 

Nu știu de ce, mereu mă întristez 

Când vad in poze mica noastră floare

Revăd în visul meu, privirea ta
Aud şi-acuma râsul tău senin
Mai știi cum inima-mi bătea, 
Când iţi spuneam, că eşti al meu destin?

Îmi amintesc cum amandoi şi cu cei mici
Ieşeam în parc la început de vară
Cândva eram şi noi ca ei......pitici
Acum, am învaţat cum e sa doară

Eu, cu trecutul, jur, m-aş împăca
Dar vina ce o simt ca pe-o povară
Ma chinuie de zor, frumoasa mea
Şi nu știu cum s-o fac ca să dispară

Aceste rânduri scrise fără noimă
Sper eu, că poate le citeşti cândva
Chiar de n-au ritm, rimă sau formă
Îţi spun de fapt, despre durerea mea

La mulți ani

Îmbrăcate-n zori de zi,
S-au ivit la geamul meu,
Flori de gheaţă argintii,
În culori de curcubeu.

Din a cerului arcadă,
Azi s-a aşternut uşor,
Un covor alb de zăpadă,
Cu parfum de pluguşor.

Ninge cu steluţe dalbe,
Şi în prag de sărbători,
La ferestre vezi podoabe,
În brăduţii sclipitori,

Mai încolo pe o stradă,
Stă la poartă zgribulit,
Un micuţ om de zăpadă,
Ce de frig a-nţepenit.

El cu bucurie-n glas,
De sub pomii de castani,
Unde a fãcut popas,
Vă urează La Multi Ani!

Puteam

Puteam ca noi s-avem tot ce-i frumos
Puteam să ne iubim ca-ntr-o în poveste
Dar am pornit s-alegem dureros
Și nimeni nu mai poate trece peste

E-un chin, să fii de nou trădat
De cea pe care ai iubit-o și-o iubești
E greu să treci peste al ei păcat
Și n-ai să poți la fel să-i mai zâmbești

Mă rog la Dumnezeu, s-o pot uita
Căci numai ea, avea ceva-n privire
Acel ceva, acel "je no se quoi"
Ce-l voi păstra mereu în amintire

Ecoul dragostei

Astăzi am simţit din nou
Dragostea, ca un ecou
Am simţit privirea ta
Ce cu drag mă urmărea

Mi-ai intrat adânc în gând
Nu ştiu cum, şi nu ştiu când
Doar atât ştiu, că iubesc
Şi că mult te îndrăgesc

Inima îmi bate tare
Simt că nu mai are stare
Simt că are-un dulce dor
Doamne!!! Cred că o ador

Poate ar trebui să ştii
Că-ntr-o zi te voi găsi
Şi-ţi voi da iubirea mea
Ce îmi umple inima

Te iubesc

Prin mulţimea de pe stradă te zăresc păşind uşor
Ai un zâmbet cristalin, ca un sursur de izvor
Păru-ţi cade peste umeri, răvăşit de-o adiere
Şi-ale tale buze moi mă îmbie la plăcere

Stau mă uit în ochii tăi, fascinat de-a lor chemare
Simt în inimă un foc, ce mă arde şi mă doare
El mă mistuie în taină şi mă chinuie de mor
Ochii tăi frumoşi, căprui, mă înebunesc de dor

Sânt uimit cât de frumoasă, poţi să fii când te privesc
De a ta privire "hoaţă", zi de zi mă-ndrăgostesc
Când te văd inima-mi bate, sufletul mi-e fericit
Râd plângând când merg pe stradă, zici că am înebunit

Bucuria mă inundă când pe-ascuns tu îmi zâmbeşti
Te iubesc, şi îmi eşti dragă, chiar dacă te străduieşti,
Ca s-arăţi că nu îţi pasă, când eu ştiu că ziua ta
E de-acum mult mai frumoasă fiindcă ai dragostea mea

Tu trecând pe lângă mine mă atingi încetişor
Simt cum cresc a mele aripi, simt cum parcă pot să zbor
Şi din ochi îmi faci un semn, cum c-ai vrea să ne-ntâlnim
Pe-nserate la portiţă, amândoi să ne iubim

Şi-acum stau să vină seara, ca să vin să te iubesc
Dar răbdare nu mai am, si la drum încet pornesc
Stiu un rosu trandafir, intr-o curte solitara
Si-am sa merg ca sa il fur, sa ti-l dau in dar diseara

Hoinărind pe străzi în noapte eu te caut nencetat
Mă opresc la geamul tău şi uşor în el îţi bat
Eu visez că ieşi afară, şi mă chemi la tine-n casă
Tu îmi spui că mă iubeşti şi de nimeni nu îţi pasă

Înfocaţi ne sărutăm, printre flori şi aşternuturi
Eu încet mă dezgolesc, tu privindu-mă, te bucuri
Şi-amândoi ne-mbrăţişăm, într-un val de pasiune
Înecaţi într-un sărut plin de lacrimi şi suspine

Noaptea e pe terminate, un minut de-aş mai avea
Să te ţin la mine-n braţe, un sărut să-ţi mai pot da
Însă zorii se ivesc, soarele încet răsare
Şi din visul ce îl am, ea încet, încet, dispare

Te păstrez în inimă

Din viaţa mea când ai plecat
În urma ta nici n-ai privit
Să vezi durerea ce-ai lăsat
În sufletu-mi năpăstuit

Cu ochii-mi verzi înlăcrimaţi
Păşeam agale spre infern
Căci îngeri albi înaripaţi
Cădeau din zborul lor etern

Şi-n drumul meu spre înfinit
Priveam cum dispăreai în zări
Tu n-ai ştiut cât te-am iubit
Sirena mea, din negre mări!

În gândul meu îndurerat
Cel plin de lacrimi şi suspine
O rece ploaie s-a lăsat
Cu diamante şi rubine

Chiar timpul se opri în loc
Părea că plânge după tine
Cu lacrimi calde ca de foc
Durerea ca să şi-o aline

Însă acum la ceas târziu
Ca o corabie pe mare
Din focul meu atât de viu
N-a mai rămas decât o floare

Şi am s-o ţin la piept mereu

De noi să-mi amintească
Rugându-mă la Dumnezeu
Să mi te ocrotească

---------------------------

Am plâns alături de tine
Şi chiar mai plâng şi acum
Am plâns la rău şi la bine
Dar tu ai ales un alt' drum

Ce e dragostea

Vis pierdut într-un glob de cristal

Nisipuri fierbinţi spălate de val
Gânduri zglobii rătăcind printre stele
Săruturi furate de buze rebele

Suflet captiv într-un negru infern
Lacrimi pe chip ce vor curge etern
Secrete ascunse în colţ de odaie
Speranţe ucise de vânturi şi ploaie

Petale de flori aşternute-n iatac
Fiorul iubiri ce-l simţi în stomac
Atingerea caldă din miezul de noapte
Tandreţea simţită în voce şi şoapte

Privirea în care adânc te îneci
Sărutul fierbinte din nopţile reci

Momentul când noaptea în braţe o ţi

Când ştii că ursită pe viaţă-ţi va fii

Noaptea

Noaptea când pe cer se iveşte luna
Eu îmi caut steaua printre mii de stele
Ştiu că e acolo şi e numai una
Doar ea mă-nţelege cu bune şi rele

Când tăcerea nopţii tristă şi deplină
Îmi inundă gândul, eu în lumea mea,
Ştiu că vei veni şi vei fii regină
Peste inocenţa fulgilor de nea

Noaptea când adorm prins într-o vâltoare
Steaua mea frumoasă licăre timid
Ea-mi veghează somnul blând, din depărtare
Şi îmi umple visul atât de arid

În grădina nopţii totul prinde viaţă
Totul e magie şi mă poartă-n timp
Mi-amintesc şi-acum când de dimineaţă
Tu erai zeiţa din al meu Olimp
------------------------------------------

Când taina nopţii sfinte se pierde printre gene
Şi roua dimineţii te-nvăluie discret
Din miile de stele ce străluceau rebele
Doar tu frumoasa mea mă completezi perfect

Din toate florile

Din toate florile din lume
Eu pentru tine am cules
O mică floare ce-ţi va spune
Că inima mi te-a ales

Din toate stelele plăpânde
Ce strălucesc pe negrul cer
Doar una, eu o voi cuprinde
În palme, ca să ţi-o ofer

Şi am să plâng de fericire
Când bucuroasă-mi vei zâmbi
Căci voi primi a ta iubire
Cu drag în fiecare zi

Smerit în fiecare noapte
Am să te-ating cu mii de flori
Cu ale mele calde şoapte
Am să te fac mereu să zbori

Iar când adormi la pieptul meu
În braţe am să te cuprind
Şi-n negrul păr, un curcubeu
De vise dulci, am să îţi prind

Şi-am să te ţin mereu de mână
Căci tu eşti îngeraşul meu
Şi fii-vom veşnic împreună
Uniti la bine şi la greu

De sărbători

Iubit-o, am să-ţi fac cunună
Din fulgi de nea ce se adună
Din vânt, din ploi, şi din furtună
Numai să vi la mine

Iubito, am să-ţi fac din stele
Din toate lacrimile mele
O mândră salbă de mărgele
S-o ai doar pentru tine

Şi am să-ţi dau iubirea-ntreagă
Să nu mai rătăceşti pribeagă
Căci tu îmi eşti atât de dragă
Şi-o stii atât de bine

Acum în prag de sărbători
Îţi dăruiesc buchet de flori
Sărutul meu pe obrăjori
Durerea să-ţi aline

Dar dacă n-am să te-ntâlnesc
Îngândurat am să privesc
Spre tine, înger pământesc
În lacrimi cristaline

Iubito

Iubito, noaptea asta, te-am visat
Pășeai agale, pe un colț de lună
Pe creștet stele ți s-au așezat
Impodobindu-te cu-a lor cunună

Stropi de dimineață

Zorii se ivesc, ceaţa se risipă
Raze de lumină bat în geamul meu
Geana dimineţii ce se înfiripă
Se aşterne cald peste chipul tău

Magic din Olimp, tunete răzbat
Fulgere-argintii se aprind pe cer
Nori întunecaţi, demoni ce se zbat
Intră-n astă lume plină de mister

Stai la pieptul meu, cuibărită-n vis
Şoapte rătăcite dintr-un gând uitat
Le rosteşti încet, din al tău abis
Înţelesuri stranii pline de păcat

Stropi înaripaţi, în al mării val
Cad nemuritori, în adânc se pierd
Şi din umbra vremii, vise de cristal
Se topesc alene sub al tău dezmierd

Într-un colţ pe cer, picuri aurii
Preschimbaţi încet într-un curcubeu
Stau încremeniţi, par atât de vii
Ne zâmbeşte larg însuşi Dumnezeu 

Te privesc cum dormi, înger fermecat
Renăscut din patimii, printre mii de stele
De iubirea ta m-am lăsat furat
Azi când ploia cade cu sclipiri rebele

Rugaciune

Aseară, m-am rugat la Dumnezeu 

Și m-am rugat, să-ţi fie bine
Ca zâmbetul pe chip, să-l ai mereu
Chiar dacă nu cu mine

Aseară în genunchi, m-am așezat
Și îi ceream la Dumnezeu, să-ţi dea iubire
Să simți IUBIREA, cu adevărat
La fel cum te iubesc și eu pe tine

Nu știu de EL m-a auzit, sau nu
Dar am să-l rog la fel, și mâine seară
Și am să-l rog în lacrimi, -DOAMNE, TU!
Ești cel ce poți să faci, ca să nu doară

La noapte sper ca Domnul să-mi vorbească
Să îmi apară-n vis și să îi spun
Că-i mulțumesc pentru iubirea pământească
Că m-a lăsat să te iubesc ca un nebun

Himera

Din negrul cer al nopţii
O rază prinde viaţă
Şi-mi lumineaza paşii
În zori de dimineaţă

În drumul meu spre tine
Prin codrii de aramă
Văd ceaţa ca o boare
Încet, cum se destramă

Sub un copac bătrân
O floare, mică, rară
Îndată se preschimbă
În zâmbet de fecioară

Petalele-i ca visul
Se scalda-n bob de rouă
Şi se deschid aievea
În zi cu lună nouă

Cărarea șerpuiește
Printre lumini și umbre
Ca gândurile mele
Când vesele, când sumbre

În mijlocul cărării
O clipă poposesc
Încet ridic privirea
Și iată ce zăresc:

Din negura pădurii
În cale îmi apare
Un înger zbuciumat
O vie-ntruchipare

Pe umeri negre plete
Îi cad ca nişte valuri
Şi străluciri de-argint
O-mbracă în cristaluri

Ea palmele 'mpreună
Ca într-o plăsmuire
Oprind o clipă timpul
Cu focul din privire

În ochii ei căprui
Sclipirile rebele
Se oglindesc straniu
Ca luna printre stele

Privirea ei tăcută
Mă chinuie în taină
E-o amintire tristă
Ce-mbracă altă haină

Privesc fără cuvinte
La clipa efemeră
Şi-n suflet duc o luptă
Cu tainca himeră

Încerc s-o dau uitării
Trecutul mă apasă
M-agăţ de viitor
Tu.... iartă-mă mireasă

Că-n drumul meu spre tine
O clipă m-am oprit
Să lupt cu o himeră
Un înger chinuit

Ce-n ghearele iubirii
Mă ține, strâns, legat
Şi-n suflet mi-a sădit
O vină, un păcat

Tu.... iartă-mă că-n gând
Port fără încetare
Trecutul nepătat
Al unei muritoare 

Ce preț de o secundă
În şoaptă m-a iubit
Ca mai apoi cu vorba
Ei.... dulce m-a vrajit

Dar iată-mă acuma
Cum timpu-ncremenit
Încerc să-l mișc din loc
Să uit cât am iubit

Încerc din răsputeri
Prin codrii să străbat
S-ajung până la tine
Întreg, nevătămat

Mă zbat să-nving fantasma
Ce azi îmi stă în cale
Acest înger de vis
Cu forme ireale

Dar lupta cu trecutul
E-o luptă inegală
Căci stă în calea mea
Fantasma cea fatală

Cu inima-mi rănită
Cu sufletul plângând
Căzut într-un genunchi
Iertare implorând

Mă rog la Dumnezeu
Să-mi dea înțelepciune
Să pot învinge focul
Născut din pasiune

Un foc ce mă străbate
Secundă de secundă
Căci amintirea ei
În valuri, mă inundă

Cu inima-i de gheață
Și zâmbetu-i straniu
Mă seacă de-a mea viață
Și mă simt gol, pustiu

Eu o privesc în ochii
Îmi spune: "hai iubire"
Are acel ceva
Are ceva-n privire

Încerc să mă ridic
Încerc, nu mă opresc
Dar îmi zâmbește tainic
Și simt că mă topesc

De ce mă chinuiește?
De ce nu pleacă, oare?
De ce nu pot sa uit?
De ce simt că mă doare?

---------------------------------

În tot acest răstimp
Stă tristă în fereastră
Mireasa din poveste
Privirea-i e albastră

Ea stă îngândurată
Căci dragul ei iubit
Deși i-a tot promis
El încă n-a venit

Ea nu știa că-n codru
El duce-o luptă mare
O luptă cu trecutul
Ce n-are asemănare

Se luptă cu himera
Ce gândul i-l inundă
Cea care îl ucide
Secundă de secundă

Când am plecat

Când am plecat din lumea ta
Vroiam să-mi spui, MAI STAI UN PIC
Dar orele încet treceau
Și tu n-ai spus nimic

Într-un sfârșit, îndurerat,
Porneam la drum, în asfințit
Plângeam,  plângeam neîncetat
Tu nu vedeai nimic

Cu suflet frânt, cu glas amar
Eu te strigam necontenit
Dar te-am pierdut, n-aveam habar
Că n-auzeai nimic

Iar în final, ca-ntr-un desen
Muream un pic câte un pic
În ultimul vagon din tren
Dar n-ai știut nimic

Vise

Cum naiba faci, de-mi tot apari în vise?
Nicicum să mi te uit nu pot
De parcă toate-mi amintirile ucise
Renasc ca din cenușă și din foc

Eram noi doi cu cineva, într-o cămară
Și ne distram ca doi copii pe seama lui
Eu m-am trezit, și-a început din nou să doară
E o durere surdă ce la nimeni nu o spui

Ce spun, nu are înțeles, o ştiu
E ca și cum ai înțelege universul
La naiba.... eu mă culc și nu mai scriu
Poate-mi apari în visul ăsta, sau în altul

E ziua ei

E ziua ei și n-am s-o pot uita
Cândva ne sărutam sub clar de lună
E ziua ei și-mi plânge inima
Căci nu mai suntem iarăși împreună

Acum, sub cerul nopții, ea visează
Ţinându-se cu-altcineva de mână
Dar mie inima îmi sângerează
Când ea-l sărută cu o patimă nebună

Acum de ziua ei, mă-ntreb de știe
C-o am în gândul meu și-acum
Că o aștept din nou să vie
Că-n straie încă port al ei parfum

E ziua ei și La Mulți Ani îi spun
În dragoste să aibă doar noroc și soare
Căci undeva, în lume, un nebun
O poartă-n suflet ca pe un boboc de floare

Te-am cautat

Te-am căutat azi-noapte, printre amintiri
Erai acolo, dormeai lângă mine
Te adoram ca pe un înger, din priviri
Și mă simțeam, de parcă totul era bine

Apoi am revenit la realitate
Și-am realizat, că totu-i doar minciună
Că cineva ca ea, căci doar ea poate
Neadevărurile toate, să le spună

De ce să minți, când aveai libertate?
De ce să nu iubești cu-adevărat?
Poate avea un interes, sau poate
Am fost în viața ei "doar alt bărbat"

Cu toate astea, mie rău îmi pare
Căci nimeni nu zâmbea la fel ca ea
Un zâmbet de copil, ce grijă n-are
Și face doar ce-i spune inima

E tarziu

E târziu, a mai trecut o noapte
E încă-o noapte iarăși fără ea
Când n-am să mai aud ale ei soapte
Și nici sărutul ei pe gura mea

Târziu este acum să mai repar
Ce ea cu nonșalanță a stricat
Nu pot să înțeleg și n-am habar
Cum ca o rază-n suflet mi-a intrat

De ce nu a putut să mă iubească,
La fel cum o iubeam și eu pe ea?
Cum poate acuma oare să trăiască
Lăsând în urma ei durerea mea?

Stau şi mă-întreb acum, de oare,
E bine să iubești pe cineva?
Când știi că vine clipa-n care
Te va lăsa şi va pleca din viața ta

As vrea sa stii

Aș vrea să știi că-ţi mulțumesc
Pentru iubirea ta curată
Chiar și acum te mai privesc
Cum te priveam cândva odată

În ochii tăi frumoși, căprui
Mereu puteam ca să mă pierd
Și sub lumina astrului
Cu sărutări să te dezmierd

Dar am plecat din viața ta
Căci ne-am lovit de greutăți
Și nu-mi mai bate inima
Cum îmi bătea în alte dăți

Acuma calea ți-ai găsit
Mă bucur că îți este bine
Ce ți-ai dorit s-a împlinit
Și toți cei dragi sunt lângă tine

De ziua ta

De ziua ta, la ceas târziu, când stelele se-adună
Am să le strâng într-un mănunchi şi am să-ţi fac cunună
În părul tău frumos, s-o prind, când capul pui pe pernă
Căci tu ai fost, şi ai rămas, iubirea mea eternă

De ziua ta, am să-ţi trimit, chiar razele de lună
Să bată în fereastra ta, să-ţi noapte bună
Iar eu am să privesc tăcut, în mână cu o floare
Cum ochii tăi, frumoși, căprui, se scaldă în visare

Frumoasa mea, de ziua ta, încerc să-mi amintesc
De ce-mi mai plânge inima, la noi când mă gândesc?
De ce mi-e dor de ochii tăi, şi sufletul tău mare?
De ce nu pot să te ascund, în veşnica uitare?

De ziua ta, aş vrea să pot, din miile de stele
Să le culeg în palma mea, pe cele mai rebele
Să-ţi dăruiesc sclipirea lor, de-acolo de departe
Căci eu de amintirea ta, nu pot a mă desparte

La noapte-n vis, frumoasa mea, când îngerii se-arată
În visul celor ce iubesc, cu inima curată
Eu voi păşi îngândurat, pierdut printre himere
Spre locul unde gândul meu se naşte din durere

Şi-n drumul meu, rătăcitor, cerşind a ta iertare
Eu zi de zi voi aştepta, privind mereu in zare
Şi visător voi retrăi, cu drag, acele clipe
Ce au rămas în gândul meu, adânc întipărite

Te-am iertat

Vreau să știi că te-am iertat,
Căci doar ea, numai iertarea
Lasă-n suflet, gând curat
Şi aduce alinarea

Doar așa îmi pot găsi
Liniștea ce mi-o doresc
Acel "Glas al Inimii"
Pe care îl prețuiesc

Vreau să știi că-mi pare rău
Că s-a terminat așa
Îmi doream să fiu al tău
Îmi doream să fii a mea

Tu nu știi ce-i dragostea
Ce înseamnă să iubești
Și-am crezut în vorba ta
Iar acum mă chinuiești

Te-am iertat și port în gând
Toate clipele frumoase
Chiar de uneori mai plang
După nopțile amoroase

Dar mai știu ceva, de tine
Tu cu nimeni n-ai să fii
Sinceră, ca și cu mine
Iar asta bine o știi

La final mai vreau a-ţi spune
Să îți cer încă ceva
Să te ții de promisiune
Orice ni s-ar întâmpla

Îmi înec amarul

Îmi înec amarul, în singurătate
Într-o lume tristă, fără de culori
Amintiri și lacrimi, sunt amestecate
În lumea alb negru, ce îmi dă fiori

Sunt întemnițat, în eternitate
Rătăcesc haotic, printre morții vii
Inima mi-e frântă, abia dacă bate
Căci e sfâșiată, nu poate iubi

Trec pe lângă oameni, aud mii de șoapte
Îmi întorc privirea, nimic nu zăresc
Tot mai sper ca tu, cu seninătate
Să-mi zâmbești cu ochii, ce îi îndrăgesc

Vorbe nerostite, clipe neuitate
Muguri albi de floare, pier în asfințit
Sus pe cerul nopții, mii de nestemate
Nasc dureri ascunse, fără de sfârșit

Timpul încet trece, port povara-n spate
Pașii-mi calcă greu, merg spre infinit
Valuri ce se sparg, maluri întristate
Toate le-am pierdut, când te-am părăsit

Îmi apari în vise, noapte după noapte
Totul e frumos, din nou ne iubim
Sărutări fierbinți, înrămate-n șoapte
Apoi mă trezesc....  totul e un chin

Viață nemiloasă, lasă-mă în pace
Nu vreau să trăiesc, de ea îmi e dor
Vreau s-aud în tihnă, liniștea ce tace
Vreau să nu mai sufăr, lasă-mă să mor

Ravas către un îngeraș inocent

Când totu-n jurul meu s-a năruit
Când visele au început să doară
Din negura tristeţii te-ai ivit
Cu inimă şi suflet de fecioară

Ai pus sufletul tău în palma mea
Făptura ta de-o frumuseţe rară
Ca inocenţa fulgilor de nea
Plângea din nou, pentru a mia oară

Lumina ce scălda în infinit
Magia stelelor la ceas de seară
Învăluia-n albastru nesfârşit
Privirea ta cu zâmbetul de ceară

Încet, încet, curând te-am îndrăgit
Erai un înger cu o grea povară
Rănită zi de zi la asfinţit
De-un demon, ce gelos te înconjoară

Tăcerea de pe cerul sângeriu
Ce-apune într-un colţ de  noapte
Se-aşterne peste noi într-un târziu
Cu plânsete, regrete, şi cu şoapte

Sunt

Sunt un trecător
Pe poteci uitate
Un rătăcitor,
Visător prin noapte

Sunt, am fost, voi fii
Un bufon și-un prost
Mereu voi iubi
Fără nici un rost

Sunt în astă lume
Doar un simplu om
Ce povestea-şi spune
Celor care dorm

Poate am să fiu,
Într-o bună zi
Rege în pustiu,
Cine poate şti?

Poate într-o noapte
Am să te-ntâlnesc
Şi-am să-ţi spun în şoapte
Ce mult te iubesc

Poate voi muri
Şi-ntr-o altă viaţă
Am să-ţi pot topi
Inima de gheaţă

Noaptea

Noaptea când pe cer se iveşte luna
Eu îmi caut steaua printre mii de stele
Ştiu că e acolo şi e numai una
Doar ea mă-nţelege, cu bune şi rele

Când tăcerea nopţii, tristă şi deplină
Îmi inundă gândul, eu, în lumea mea,
Te aştept să vii, ca să-mi fii regină,
Peste inocenţa fulgilor de nea

Noaptea când adorm prins într-o vâltoare
Steaua mea frumoasă licăre timid
Ea-mi veghează somnul blând, din depărtare
Şi îmi umple visul atât de arid

În grădina nopţii totul prinde viaţă
Totul e magie şi mă poartă-n timp
Mi-amintesc şi-acum când de dimineaţă
Tu erai zeiţa din al meu Olimp
------------------------------------------

Când taina nopţii sfinte se pierde printre gene
Şi roua dimineţii te-nvăluie discret
Din miile de stele ce străluceau rebele
Doar tu frumoasa mea mă complectezi perfect