Privesc neîncetat, la pozele din mână
O dragoste frumoasă, acum e o ruină
S-a ruinat în clipa, aceea, blestemată
Când am plecat lăsând-o, plângând, îndurerată
Îmi amintesc şi-acuma, cum ochii ei căprui
Se înecau în lacrimi, în lacrimi amărui
Îmi amintesc o clipă, cum timpul s-a oprit
Când ea cu voce stinsă, adio, mi-a şoptit
Se înecau în lacrimi, în lacrimi amărui
Îmi amintesc o clipă, cum timpul s-a oprit
Când ea cu voce stinsă, adio, mi-a şoptit
Îmi pare rău iubito, regret atât de mult
Căci tu când mi-ai vorbit, eu n-am ştiut s-ascult
Îmi pare rău că astăzi, când suntem despărţiţi
Privim în urma noastră, privim nefericiti
Căci tu când mi-ai vorbit, eu n-am ştiut s-ascult
Îmi pare rău că astăzi, când suntem despărţiţi
Privim în urma noastră, privim nefericiti
Acuma port în suflet un gol nemărginit
E o durere surdă, căci pierd ce am iubit
Iar inima imi moare, bătaie cu bătaie
Când amintirea ta, dispare din odaie
E o durere surdă, căci pierd ce am iubit
Iar inima imi moare, bătaie cu bătaie
Când amintirea ta, dispare din odaie
La braţul tău prezentul, era frumos, divin
Când aşezaţi pe bancă, juram să ne iubim
La braţul tău priveam, pe cer cum stralucesc
O mare de lumini, ce-acum se risipesc
Când aşezaţi pe bancă, juram să ne iubim
La braţul tău priveam, pe cer cum stralucesc
O mare de lumini, ce-acum se risipesc
Poate-am greşit plecând, şi-mi vărs acum pelinul
Poate-am greşit atunci, că mi-am urmat destinul
Tristeţea ce m-apasa o simt atât de grea
Şi tot ce mi-o alină, e amintirea ta
Poate-am greşit atunci, că mi-am urmat destinul
Tristeţea ce m-apasa o simt atât de grea
Şi tot ce mi-o alină, e amintirea ta
Ţin pozele in mână şi retrăiesc trecutul
În ceasul de pe masă a-ncremenit minutul
Şi-n umbra ce se-ascunde, după a noastra floare
Îmi pare că zaresc a ta întruchipare
În ceasul de pe masă a-ncremenit minutul
Şi-n umbra ce se-ascunde, după a noastra floare
Îmi pare că zaresc a ta întruchipare
Să nu mă părăseşti, rămâi în gândul meu
Să nu mă dai uitării, voi fii al tău mereu
Iar dacă într-o zi îmi va fi dat să mor
Din astă lume plec, în suflet cu-al tău dor
Să nu mă dai uitării, voi fii al tău mereu
Iar dacă într-o zi îmi va fi dat să mor
Din astă lume plec, în suflet cu-al tău dor
Sa ştii că te-am iubit, şi încă te iubesc
Dar n-am putut nicicum, să mi te mulţumesc
De asta am plecat, şi sper că ţi-e mai bine
Însa a mea inimă rămas-a langă tine
Dar n-am putut nicicum, să mi te mulţumesc
De asta am plecat, şi sper că ţi-e mai bine
Însa a mea inimă rămas-a langă tine
O ultimă privire, o caldă sărutare
Un ultim bun rămas, o strânsă-mbrătişare
Am să le port mereu, în amintirea mea
Şi sper ca într-o zi, cândva, mă vei ierta
Un ultim bun rămas, o strânsă-mbrătişare
Am să le port mereu, în amintirea mea
Şi sper ca într-o zi, cândva, mă vei ierta