De ziua ta, la ceas târziu, când stelele se-adună
Am să le strâng într-un mănunchi şi am să-ţi fac cunună
În părul tău frumos s-o prind, când capul pui pe pernă
Căci tu ai fost şi ai rămas iubirea mea eternă
De ziua ta frumoasa mea, când îngerii se-arată
În visul celor ce iubesc cu inima curată
Eu voi păşi însingurat, pierdut printre himere
Spre locul unde gândul meu se naşte din durere
Şi-n drumul meu rătăcitor, cerşind a ta iertare
Am să te-aştept, frumoasa mea, privind mereu în zare
Căci visător voi retrăi cu drag acele clipe
Ce au rămas în gândul meu adânc întipărite
.................................................................................................
De ziua ta aş vrea să pot din miile de stele
Să le culeg în palma mea pe cele mai rebele
Să-ţi dăruiesc sclipirea lor de-acolo de departe
Căci eu de amintirea ta nu pot a mă desparte
Frumoasa mea! De ziua ta încerc să-mi amintesc
De ce-mi mai plânge inima la noi când mă gândesc
De ce mi-e dor de ochii tăi şi sufletul tău mare
De ce nu pot să te ascund în veşnica uitare?
Poate mi-e dat să te iubesc pân' la sfârşitul vieţii
Poate mi-e scris să mă înec în lacrima tristeţii
Oricum va fi, frumoasa mea, eu nu voi regreta
Că te-am iubit atât de mult şi tu n-ai fost a mea
...................................................................................................
De ziua ta am să-ţi trimit chiar razele de lună
Uşor să bată-n geamul tău, să-ţi spună noapte bună
Iar eu am să privesc tăcut, în mână cu o floare
Cum ochii tăi frumoşi, căprui, se scaldă în visare
Şi-ntr-un târziu frumoasa mea, când luna stă s-apună
Iar tu demult vei fi dormind, în păr cu-a mea cunună
Am să aşez pe perna ta, micuţa noastră floare
Ca-n visu-n care te-oglindeşti, s-auzi a mea chemare
