Adio

Adio, îţi spun cu glasul şoptit
Adio, frumoas-o cu păr răvăşit
Eu n-am să te las pierdută-n uitare
Ci am să te plâng cu lacrimi amare

Durerea e grea şi rana-i adâncă
Dar am să mă rog, la altarul din stâncă
Să fii ocrotită de-a lui mângâiere
Să nu plângi ca mine, în chin şi durere

Te rog ca să-mi ierţi greşelile mele
Te rog să mă ierţi, cu bune şi rele
Şi poate-ntr-o zi minunată de Mai
Îţi vei aminti cum din nou renăşteai

Acum când în suflet e frig şi pustiu
Când iarna se-aşterne cu-n văl argintiu
Eu tot ce-mi doresc, e să fii fericită
De toţi cei din jur tu să fii iar iubită

Visul

În lumina nopţii visele se nasc
Vise ce sânt parcă rupte dintr-un basm
Dintr-un basm frumos cu prinţi şi prinţese
Ce-şi şoptesc în taină vorbe ne-nţelese

Noaptea se aşterne cu sclipiri de-argint
Cu magia ei ochii mi-i alint
Şi-n abisul nopţii plină de amor
Pleoapa mi se-nchide peste ochi uşor

Ca o adiere somnul mă cuprinde
Visul cel şiret, inima-mi aprinde
Frumuseţea lui n-are asemănare
Când aud în vis, dulce-a ta chemare

Sus pe cerul nopţii stelele lucesc
Luminîndu-mi visul goală te zăresc
Te privesc pe-ascuns, eşti precum o floare
Gingaşă, frumoasă, şi strălucitoare

Trupul tău mă cheamă cu mireasma lui
Mă priveşti cu dor, vrei să mă supui
Buzele frumoase vreau să ţi le-ating
Cu-n sărut fierbinte setea să mi-o sting

Iar când peste chipu-ţi, chipul meu îl plec
În privirea-ţi dulce vreau să mă înec
Mângâindu-ţi părul lung şi mătăsos
Sărutându-ţi chipul drag şi luminos

Văd în miez de noapte, ca un giuvaer
Cum apare luna plină de mister
Sub lumina ei caldă, sclipitoare
Frumuseţea ta e fermecătoare

Noaptea-i pe sfârşite, visul se destramă
Soarele răsare cu sclipiri de-aramă
Visul mi-l alungă, şi ce rău îmi pare
Că nu ţi-am furat înc-o sărutare

Roua dimineţii îmi vorbeşte-n şoapte
-Lasă, nu-i nimic, e şi mâine noapte