Îmi înec amarul în singurătate
Într-o lume tristă fără de culori
Amintiri și lacrimi sunt amestecate
În lumea alb negru ce îmi dă fiori
Într-o lume tristă fără de culori
Amintiri și lacrimi sunt amestecate
În lumea alb negru ce îmi dă fiori
Sunt întemnițat în eternitate
Rătăcesc haotic printre morții vii
Inima mi-e frântă, abia dacă bate
Căci e sfâșiată, nu poate iubi
Rătăcesc haotic printre morții vii
Inima mi-e frântă, abia dacă bate
Căci e sfâșiată, nu poate iubi
Trec pe lângă oameni, aud mii de șoapte
Îmi întorc privirea, nimic nu zăresc
Tot mai sper ca tu, cu seninătate
Să-mi zâmbești cu ochii ce îi îndrăgesc
Îmi întorc privirea, nimic nu zăresc
Tot mai sper ca tu, cu seninătate
Să-mi zâmbești cu ochii ce îi îndrăgesc
Vorbe nerostite, clipe neuitate
Muguri albi de floare pier în asfințit
Sus pe cerul nopții mii de nestemate
Nasc dureri ascunse, fără de sfârșit
Muguri albi de floare pier în asfințit
Sus pe cerul nopții mii de nestemate
Nasc dureri ascunse, fără de sfârșit
Timpul încet trece, port povara-n spate
Pașii-mi calcă greu, merg spre infinit
Valuri ce se sparg, maluri întristate
Toate le-am pierdut, când te-am părăsit
Pașii-mi calcă greu, merg spre infinit
Valuri ce se sparg, maluri întristate
Toate le-am pierdut, când te-am părăsit
Îmi apari în vise, noapte după noapte
Totul e frumos, din nou ne iubim
Sărutări fierbinți, înrămate-n șoapte
Apoi mă trezesc.... totul e un chin
Totul e frumos, din nou ne iubim
Sărutări fierbinți, înrămate-n șoapte
Apoi mă trezesc.... totul e un chin
Viață nemiloasă, lasă-mă în pace
Nu vreau să trăiesc, de ea îmi e dor
Vreau s-aud în tihnă, liniștea cum tace
Vreau să nu mai sufăr, lasă-mă să mor
Nu vreau să trăiesc, de ea îmi e dor
Vreau s-aud în tihnă, liniștea cum tace
Vreau să nu mai sufăr, lasă-mă să mor