Tu, suflet pierdut, ce plângând rătăceşti
Nu ştii cine sunt, eu nu ştiu cine eşti
Prin viaţă tu treci tot mereu căutând
Şi-n urma ta laşi doar lacrimi curgând
Ai ochii frumoşi, dar privirea ţi-e rece
Ca ploaia de toamnă ce vine şi trece
Iar buzele-ţi dulci şi sărutul fierbinte
Mereu au ştiut să mă mintă-n cuvinte
Nu cred că vei ştii cât de mult te-am iubit
Acum mă întreb dacă nu am greşit
În ziua aceea, când te-am sărutat
Sărut ce ştiam că e plin de păcat
Dar orice-nceput are şi un sfârşit
Regret şi acum că în ochii te-am privit
Acei ochii frumoşi de-un albastru ceresc
Ce m-au părăsit, dar ce încă-i iubesc
Mi-e sufletul rupt de atâta durere
Cu ochii în lacrimi plâng în tăcere
Şi-n inimă port o amară tristeţe
Căci tu m-ai minţit cu o dulce tandreţe
Îmi doresc, ca să pot să dau timpu-napoi
La clipa în care-am greşit amândoi
La clipa când acel sărut blestemat
În chin şi durere m-a tot aruncat
Aş vrea să nu ştiu ce înseamnă "iubire"
Când viaţa-mi atârnă de-o aţă subţire
Aş vrea Dumnezeu să mă lase să mor
Să nu simt durerea, şi nici al tău dor
Tot timpul vei fii în a mea amintire
În inima mea mereu vei găsi
Un strop de tantreţe, un strop de iubire
Şi-un suflet ce încă te-aşteaptă să vii
