Aștern pe-o coală de hârtie
Cuvinte, spuse numai ție
Le retrăiesc, din amintiri
Sau, poate... din închipuiri?!
Încerc să le găsesc un sens
A ceea ce-am trăit intens
A tot ceea ce-ai însemnat
Un suflet cald și minunat
E liniște în gândul meu
Dar sunt momente, când mi-e greu
Când amintirea ta, mă doare
Când negrul, e a mea culoare
A noastră floare a murit
Mă uit mereu spre infinit
Spre locul unde ţi-am promis
Că ai să-mi fii mereu în vis
Privesc în urma mea tăcut
Și număr anii ce-au trecut
De când în noapte am plecat
Lăsând un suflet sfâșiat
Voi reveni și cu alte rânduri
