Când am plecat

Când am plecat din lumea ta
Vroiam să-mi spui, MAI STAI UN PIC
Dar orele încet treceau
Și tu n-ai spus nimic

Într-un sfârșit, îndurerat,
Porneam la drum, în asfințit
Plângeam,  plângeam neîncetat
Tu nu vedeai nimic

Cu suflet frânt, cu glas amar
Eu te strigam necontenit
Dar te-am pierdut, n-aveam habar
Că n-auzeai nimic

Iar în final, ca-ntr-un desen
Muream un pic câte un pic
În ultimul vagon din tren
Dar n-ai știut nimic

Vise

Cum naiba faci, de-mi tot apari în vise?
Nicicum să mi te uit nu pot
De parcă toate-mi amintirile ucise
Renasc ca din cenușă și din foc

Eram noi doi cu cineva, într-o cămară
Și ne distram ca doi copii pe seama lui
Eu m-am trezit, și-a început din nou să doară
E o durere surdă ce la nimeni nu o spui

Ce spun, nu are înțeles, o ştiu
E ca și cum ai înțelege universul
La naiba.... eu mă culc și nu mai scriu
Poate-mi apari în visul ăsta, sau în altul

E ziua ei

E ziua ei și n-am s-o pot uita
Cândva ne sărutam sub clar de lună
E ziua ei și-mi plânge inima
Căci nu mai suntem iarăși împreună

Acum, sub cerul nopții, ea visează
Ţinându-se cu-altcineva de mână
Dar mie inima îmi sângerează
Când ea-l sărută cu o patimă nebună

Acum de ziua ei, mă-ntreb de știe
C-o am în gândul meu și-acum
Că o aștept din nou să vie
Că-n straie încă port al ei parfum

E ziua ei și La Mulți Ani îi spun
În dragoste să aibă doar noroc și soare
Căci undeva, în lume, un nebun
O poartă-n suflet ca pe un boboc de floare

Te-am cautat

Te-am căutat azi-noapte, printre amintiri
Erai acolo, dormeai lângă mine
Te adoram ca pe un înger, din priviri
Și mă simțeam, de parcă totul era bine

Apoi am revenit la realitate
Și-am realizat, că totu-i doar minciună
Că cineva ca ea, căci doar ea poate
Neadevărurile toate, să le spună

De ce să minți, când aveai libertate?
De ce să nu iubești cu-adevărat?
Poate avea un interes, sau poate
Am fost în viața ei "doar alt bărbat"

Cu toate astea, mie rău îmi pare
Căci nimeni nu zâmbea la fel ca ea
Un zâmbet de copil, ce grijă n-are
Și face doar ce-i spune inima

E tarziu

E târziu, a mai trecut o noapte
E încă-o noapte iarăși fără ea
Când n-am să mai aud ale ei soapte
Și nici sărutul ei pe gura mea

Târziu este acum să mai repar
Ce ea cu nonșalanță a stricat
Nu pot să înțeleg și n-am habar
Cum ca o rază-n suflet mi-a intrat

De ce nu a putut să mă iubească,
La fel cum o iubeam și eu pe ea?
Cum poate acuma oare să trăiască
Lăsând în urma ei durerea mea?

Stau şi mă-întreb acum, de oare,
E bine să iubești pe cineva?
Când știi că vine clipa-n care
Te va lăsa şi va pleca din viața ta

As vrea sa stii

Aș vrea să știi că-ţi mulțumesc
Pentru iubirea ta curată
Chiar și acum te mai privesc
Cum te priveam cândva odată

În ochii tăi frumoși, căprui
Mereu puteam ca să mă pierd
Și sub lumina astrului
Cu sărutări să te dezmierd

Dar am plecat din viața ta
Căci ne-am lovit de greutăți
Și nu-mi mai bate inima
Cum îmi bătea în alte dăți

Acuma calea ți-ai găsit
Mă bucur că îți este bine
Ce ți-ai dorit s-a împlinit
Și toți cei dragi sunt lângă tine

De ziua ta

De ziua ta, la ceas târziu, când stelele se-adună
Am să le strâng într-un mănunchi şi am să-ţi fac cunună
În părul tău frumos, s-o prind, când capul pui pe pernă
Căci tu ai fost, şi ai rămas, iubirea mea eternă

De ziua ta, am să-ţi trimit, chiar razele de lună
Să bată în fereastra ta, să-ţi noapte bună
Iar eu am să privesc tăcut, în mână cu o floare
Cum ochii tăi, frumoși, căprui, se scaldă în visare

Frumoasa mea, de ziua ta, încerc să-mi amintesc
De ce-mi mai plânge inima, la noi când mă gândesc?
De ce mi-e dor de ochii tăi, şi sufletul tău mare?
De ce nu pot să te ascund, în veşnica uitare?

De ziua ta, aş vrea să pot, din miile de stele
Să le culeg în palma mea, pe cele mai rebele
Să-ţi dăruiesc sclipirea lor, de-acolo de departe
Căci eu de amintirea ta, nu pot a mă desparte

La noapte-n vis, frumoasa mea, când îngerii se-arată
În visul celor ce iubesc, cu inima curată
Eu voi păşi îngândurat, pierdut printre himere
Spre locul unde gândul meu se naşte din durere

Şi-n drumul meu, rătăcitor, cerşind a ta iertare
Eu zi de zi voi aştepta, privind mereu in zare
Şi visător voi retrăi, cu drag, acele clipe
Ce au rămas în gândul meu, adânc întipărite

Te-am iertat

Vreau să știi că te-am iertat,
Căci doar ea, numai iertarea
Lasă-n suflet, gând curat
Şi aduce alinarea

Doar așa îmi pot găsi
Liniștea ce mi-o doresc
Acel "Glas al Inimii"
Pe care îl prețuiesc

Vreau să știi că-mi pare rău
Că s-a terminat așa
Îmi doream să fiu al tău
Îmi doream să fii a mea

Tu nu știi ce-i dragostea
Ce înseamnă să iubești
Și-am crezut în vorba ta
Iar acum mă chinuiești

Te-am iertat și port în gând
Toate clipele frumoase
Chiar de uneori mai plang
După nopțile amoroase

Dar mai știu ceva, de tine
Tu cu nimeni n-ai să fii
Sinceră, ca și cu mine
Iar asta bine o știi

La final mai vreau a-ţi spune
Să îți cer încă ceva
Să te ții de promisiune
Orice ni s-ar întâmpla

Îmi înec amarul

Îmi înec amarul, în singurătate
Într-o lume tristă, fără de culori
Amintiri și lacrimi, sunt amestecate
În lumea alb negru, ce îmi dă fiori

Sunt întemnițat, în eternitate
Rătăcesc haotic, printre morții vii
Inima mi-e frântă, abia dacă bate
Căci e sfâșiată, nu poate iubi

Trec pe lângă oameni, aud mii de șoapte
Îmi întorc privirea, nimic nu zăresc
Tot mai sper ca tu, cu seninătate
Să-mi zâmbești cu ochii, ce îi îndrăgesc

Vorbe nerostite, clipe neuitate
Muguri albi de floare, pier în asfințit
Sus pe cerul nopții, mii de nestemate
Nasc dureri ascunse, fără de sfârșit

Timpul încet trece, port povara-n spate
Pașii-mi calcă greu, merg spre infinit
Valuri ce se sparg, maluri întristate
Toate le-am pierdut, când te-am părăsit

Îmi apari în vise, noapte după noapte
Totul e frumos, din nou ne iubim
Sărutări fierbinți, înrămate-n șoapte
Apoi mă trezesc....  totul e un chin

Viață nemiloasă, lasă-mă în pace
Nu vreau să trăiesc, de ea îmi e dor
Vreau s-aud în tihnă, liniștea ce tace
Vreau să nu mai sufăr, lasă-mă să mor

Ravas către un îngeraș inocent

Când totu-n jurul meu s-a năruit
Când visele au început să doară
Din negura tristeţii te-ai ivit
Cu inimă şi suflet de fecioară

Ai pus sufletul tău în palma mea
Făptura ta de-o frumuseţe rară
Ca inocenţa fulgilor de nea
Plângea din nou, pentru a mia oară

Lumina ce scălda în infinit
Magia stelelor la ceas de seară
Învăluia-n albastru nesfârşit
Privirea ta cu zâmbetul de ceară

Încet, încet, curând te-am îndrăgit
Erai un înger cu o grea povară
Rănită zi de zi la asfinţit
De-un demon, ce gelos te înconjoară

Tăcerea de pe cerul sângeriu
Ce-apune într-un colţ de  noapte
Se-aşterne peste noi într-un târziu
Cu plânsete, regrete, şi cu şoapte