Din negrul cer al nopţii
O rază prinde viaţă
Şi-mi lumineaza paşii
În zori de dimineaţă
În drumul meu spre tine
Prin codrii de aramă
Văd ceaţa ca o boare
Încet, cum se destramă
Sub un copac bătrân
O floare, mică, rară
Îndată se preschimbă
În zâmbet de fecioară
Petalele-i ca visul
Se scalda-n bob de rouă
Şi se deschid aievea
În zi cu lună nouă
Cărarea șerpuiește
Printre lumini și umbre
Ca gândurile mele
Când vesele, când sumbre
În mijlocul cărării
O clipă poposesc
Încet ridic privirea
Și iată ce zăresc:
Din negura pădurii
În cale îmi apare
Un înger zbuciumat
O vie-ntruchipare
Pe umeri negre plete
Îi cad ca nişte valuri
Şi străluciri de-argint
O-mbracă în cristaluri
Ea palmele 'mpreună
Ca într-o plăsmuire
Oprind o clipă timpul
Cu focul din privire
În ochii ei căprui
Sclipirile rebele
Se oglindesc straniu
Ca luna printre stele
Himera ei tăcută
Mă chinuie în taină
E-o amintire tristă
Ce-mbracă altă haină
Privesc fără cuvinte
La clipa efemeră
Şi-n suflet duc o luptă
Cu tainca himeră
Încerc s-o dau uitării
Trecutul mă apasă
M-agăţ de viitor
Tu.... iartă-mă mireasă
Că-n drumul meu spre tine
O clipă m-am oprit
Să lupt cu o himeră
Un înger chinuit
Ce-n ghearele iubirii
Mă ține, strâns, legat
Şi-n suflet mi-a sădit
O vină, un păcat
Tu.... iartă-mă că-n gând
Port fără încetare
Trecutul nepătat
Al unei muritoare
Ce preț de o secundă
În şoaptă m-a iubit
Ca mai apoi cu vorba
Ei.... dulce m-a vrajit
Dar iată-mă acuma
Cum timpu-ncremenit
Încerc să-l mișc din loc
Să uit cât am iubit
Încerc din răsputeri
Prin codrii să străbat
S-ajung până la tine
Întreg, nevătămat
Mă zbat să-nving fantasma
Ce azi îmi stă în cale
Acest înger de vis
Cu forme ireale
Dar lupta cu trecutul
E-o luptă inegală
Căci stă în calea mea
Fantasma cea fatală
Cu inima-mi rănită
Cu sufletul plângând
Căzut într-un genunchi
Iertare implorând
Mă rog la Dumnezeu
Să-mi dea înțelepciune
Să pot învinge focul
Născut din pasiune
Un foc ce mă străbate
Secundă de secundă
Căci amintirea ei
În valuri, mă inundă
Cu inima-i de gheață
Și zâmbetu-i straniu
Mă seacă de-a mea viață
Și mă simt gol, pustiu
Eu o privesc în ochii
Îmi spune: "hai iubire"
Are acel ceva
Are ceva-n privire
Încerc să mă ridic
Încerc, nu mă opresc
Dar îmi zâmbește tainic
Și simt că mă topesc
De ce mă chinuiește?
De ce nu pleacă, oare?
De ce nu pot sa uit?
De ce simt că mă doare?
---------------------------------
În tot acest răstimp
Stă tristă în fereastră
Mireasa din poveste
Privirea-i e albastră
Ea stă îngândurată
Căci dragul ei iubit
Deși i-a tot promis
El încă n-a venit
Ea nu știa că-n codru
El duce-o luptă mare
O luptă cu trecutul
Ce n-are asemănare
Se luptă cu himera
Ce gândul i-l inundă
Cea care îl ucide
Secundă de secundă
